complezență

română

Etimologie

Din franceză complaisance.

Pronunție

• AFI: /kom.ple'zen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului complezență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	complezență	complezențe
Articulat	complezența	complezențele
Genitiv-Dativ	complezenței	complezențelor
Vocativ	complezență	complezențelor

1. faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online