completare

română

Variante

• complectare

Etimologie

Din a completa.

Pronunție

• AFI: /kom.ple'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului completare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	completare	completări
Articulat	completarea	completările
Genitiv-Dativ	completării	completărilor
Vocativ	completare	completărilor

1. acțiunea de a completa și rezultatul ei.
2. ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online