complimenta

română

Etimologie

Din franceză complimenter.

Pronunție

• AFI: /kom.pli.menˈta/

Verb

Conjugarea verbului complimenta
Infinitiv	a complimenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	complimentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să complimenteze
Participiu	complimentat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a exprima complimente.
2. (v.tranz.) (înv.) a saluta.

Cuvinte derivate

• complimentare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online