complimentare

română

Etimologie

Din a complimenta.

Pronunție

• AFI: /kom.pli.men'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului complimentare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	complimentare	complimentări
Articulat	complimentarea	complimentările
Genitiv-Dativ	complimentării	complimentărilor
Vocativ	complimentare	complimentărilor

1. acțiunea de a complimenta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• complementari

Referințe

• DEX '98 via DEX online