complini

română

Etimologie

Din con- + a (îm)plini (după a completa).

Pronunție

• AFI: /kom.pli'ni/

Verb

Conjugarea verbului complini
Infinitiv	a complini
Indicativ prezent pers. 1 sg.	complinesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să complinească
Participiu	complinit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a completa, a împlini, a întregi; a determina.

Cuvinte derivate

• complinire
• complinitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online