complinire
română
Etimologie
Din a complini.
Pronunție
- AFI: /kom.pli'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului complinire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | complinire | compliniri |
| Articulat | complinirea | complinirile |
| Genitiv-Dativ | complinirii | complinirilor |
| Vocativ | complinire | complinirilor |
- acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online