contact

română

Etimologie

Din franceză contact < latină contactus.

Pronunție

• AFI: /kon'takt/

Substantiv

Declinarea substantivului contact
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contact	contacte
Articulat	contactul	contactele
Genitiv-Dativ	contactului	contactelor
Vocativ	contactule	contactelor

1. atingere directă, nemijlocită între două corpuri, două forțe, două energii etc.
2. (concr.) piesă care servește la stabilirea unui contact.
3. apropiere între oameni; relație, legătură.

Cuvinte compuse

• contact electric

Expresii

• În contact cu... = în nemijlocită apropiere de..., în legătură strânsă cu..
• A lua contact (cu cineva) = a) a stabili o legătură cu (cineva); b) (Mil.) a ajunge în imediata apropiere a inamicului și a începe primele lupte

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online