conăcire

română

Etimologie

Din a conăci.

Pronunție

• AFI: /ko.nə'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului conăcire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conăcire	conăciri
Articulat	conăcirea	conăcirile
Genitiv-Dativ	conăcirii	conăcirilor
Vocativ	conăcire	conăcirilor

1. (înv.) acțiunea de a conăci; popas.
2. găzduire, adăpostire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cornicea
• acronice
• cornacei

Referințe

• DEX '98 via DEX online