conăcire
română
Etimologie
Din a conăci.
Pronunție
- AFI: /ko.nə'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului conăcire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conăcire | conăciri |
| Articulat | conăcirea | conăcirile |
| Genitiv-Dativ | conăcirii | conăcirilor |
| Vocativ | conăcire | conăcirilor |
- (înv.) acțiunea de a conăci; popas.
- găzduire, adăpostire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online