Etimologie

Din franceză conciliabule < latină conciliabulum.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧi.liˈa.bul/


Substantiv


Declinarea substantivului
conciliabul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conciliabul conciliabule
Articulat conciliabulul conciliabulele
Genitiv-Dativ conciliabulului conciliabulelor
Vocativ conciliabulule conciliabulelor
  1. consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva.


Traduceri

Referințe