consfătuire

română

Etimologie

Din a (se) consfătui.

Pronunție

• AFI: /kon.sfə.tu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului consfătuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consfătuire	consfătuiri
Articulat	consfătuirea	consfătuirile
Genitiv-Dativ	consfătuirii	consfătuirilor
Vocativ	consfătuire	consfătuirilor

1. acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei.
2. întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online