condiționare
Etimologie
Din a condiționa.
Pronunție
- AFI: /kon.di.ʦi.oˈna.re/
Substantiv
Declinarea substantivului condiționare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | condiționare | condiționări |
Articulat | condiționarea | condiționările |
Genitiv-Dativ | condiționării | condiționărilor |
Vocativ | condiționare | condiționărilor |
- acțiunea de a condiționa.
- stabilire a unui raport de dependență.
- operație prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online