coneț
română
Etimologie
Din slavă (veche) konĩcĩ.
Pronunție
- AFI: /ko'neʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului coneț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coneț | invariabil |
| Articulat | conețul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | conețului | invariabil |
| Vocativ | conețule | invariabil |
Expresii
- A face(sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online