Etimologie

Din slavă (veche) konĩcĩ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
coneț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coneț invariabil
Articulat conețul invariabil
Genitiv-Dativ conețului invariabil
Vocativ conețule invariabil
  1. (înv. și reg.) sfârșit.
  2. șotie, boroboață.

Expresii

  • A face(sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî


Traduceri

Anagrame

Referințe