conte

Vezi și : conté

română

Etimologie

Din franceză comte.

Pronunție

• AFI: /ˈkon.te/

Substantiv

Declinarea substantivului conte
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conte	conți
Articulat	contele	conții
Genitiv-Dativ	contelui	conților
Vocativ	conte	conților

1. (în orânduirea feudală) mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute.
2. titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu.

Traduceri

Traduceri

afrikaans: graaf (Afrikaans) armeană: կոմս (հայերեն) (koms) bretonă: kont (brezhoneg) m. bulgară: граф (български) m. catalană: comte (català) m. cehă: hrabě (čeština) m. daneză: greve (dansk) engleză: earl (English), count (English) esperanto: grafo (Esperanto) estoniană: krahv (eesti) finlandeză: kreivi (suomi) franceză: comte (français) m. germană: Graf (Deutsch) m. greacă: κόμης (Ελληνικά) (kómis) m.

islandeză: greifi (íslenska) m. italiană: conte (italiano) m. latină: comes (Latina) m. letonă: grāfs (latviešu) m. lituaniană: grafas (lietuvių) m. macedoneană: гроф (македонски) (gróf) m. maghiară: gróf (magyar) neerlandeză: graaf (Nederlands) m. norvegiană: greve (norsk) poloneză: hrabia (polski) m. portugheză: conde (português) m. rusă: граф (русский) (gráf) m. spaniolă: conde (español) m. suedeză: greve (svenska) c.

Anagrame

• coneț

Referințe

• DEX '98 via DEX online