Variante de scriere Vezi și : conté
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
conte

română

Etimologie

Din franceză comte.

Pronunție

  • AFI: /ˈkon.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
conte
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conte conți
Articulat contele conții
Genitiv-Dativ contelui conților
Vocativ conte conților
  1. (în orânduirea feudală) mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute.
  2. titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu.


Traduceri

Anagrame

Referințe