confidentă

română

Etimologie

Din confident.

Pronunție

• AFI: /kon.fi'den.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului confidentă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	confidentă	confidente
Articulat	confidenta	confidentele
Genitiv-Dativ	confidentei	confidentelor
Vocativ	confidento	confidentelor

1. persoană căreia i se fac confidențe; (p.ext.) prietenă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online