confidență
Etimologie
Din franceză confidence < latină confidentia.
Pronunție
- AFI: /kon.fi'den.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului confidență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | confidență | confidențe |
| Articulat | confidența | confidențele |
| Genitiv-Dativ | confidenței | confidențelor |
| Vocativ | confidență | confidențelor |
- încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online