confident

română

Etimologie

Din franceză confident < latină confidens, confidentis.

Pronunție

• AFI: /kon.fi'dent/

Substantiv

Declinarea substantivului confident
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	confident	confidenți
Articulat	confidentul	confidenții
Genitiv-Dativ	confidentului	confidenților
Vocativ	confidentule	confidenților

1. persoană căreia i se fac confidențe; (p.ext.) prieten.

Cuvinte derivate

• confidentă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online