confident
română
Etimologie
Din franceză confident < latină confidens, confidentis.
Pronunție
- AFI: /kon.fi'dent/
Substantiv
| Declinarea substantivului confident | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | confident | confidenți |
| Articulat | confidentul | confidenții |
| Genitiv-Dativ | confidentului | confidenților |
| Vocativ | confidentule | confidenților |
- persoană căreia i se fac confidențe; (p.ext.) prieten.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online