conglăsuire

română

Etimologie

Din a conglăsui.

Pronunție

• AFI: /kon.glə.su'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului conglăsuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conglăsuire	conglăsuiri
Articulat	conglăsuirea	conglăsuirile
Genitiv-Dativ	conglăsuirii	conglăsuirilor
Vocativ	conglăsuire	conglăsuirilor

1. (înv.) acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online