conjectură

română

Etimologie

Din franceză conjecture < latină conjectura.

Pronunție

• AFI: /kon.ʒek'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului conjectură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conjectură	conjecturi
Articulat	conjectura	conjecturile
Genitiv-Dativ	conjecturii	conjecturilor
Vocativ	conjectură	conjecturilor

1. părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online