conjectura

română

Etimologie

Din franceză conjecturer.

Pronunție

• AFI: /kon.ʒek.tuˈra/

Verb

Conjugarea verbului conjectura
Infinitiv	a conjectura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	conjecturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conjectureze
Participiu	conjecturat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a judeca după aparențe, a face o conjectură.

Cuvinte derivate

• conjecturare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online