consacrație

română

Etimologie

Din latină consecratio, consecrationis, franceză consécration.

Pronunție

• AFI: /kon.sa'kra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului consacrație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consacrație	consacrații
Articulat	consacrația	consacrațiile
Genitiv-Dativ	consacrației	consacrațiilor
Vocativ	consacrație	consacrațiilor

1. (rar) consacrare; (spec.) sacrificiu, ofrandă adusă zeilor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• consacratei
• costaricane

Referințe

• DEX '98 via DEX online