ofrandă
română
Etimologie
Din franceză offrande.
Pronunție
- AFI: /o'fran.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului ofrandă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ofrandă | ofrande |
| Articulat | ofranda | ofrandele |
| Genitiv-Dativ | ofrandei | ofrandelor |
| Vocativ | ofrandă | ofrandelor |
- jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii.
- (fig.) dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu.
- (fig.) contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online