consacrare

română

Etimologie

Din a consacra.

Pronunție

• AFI: /kon.sa'kra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului consacrare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consacrare	consacrări
Articulat	consacrarea	consacrările
Genitiv-Dativ	consacrării	consacrărilor
Vocativ	consacrare	consacrărilor

1. acțiunea de a (se) consacra; dedicare; consfințire; (spec.) stabilire a capacității, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online