consfințire

română

Etimologie

Din a consfinți.

Pronunție

• AFI: /kon.sfin'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului consfințire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consfințire	consfințiri
Articulat	consfințirea	consfințirile
Genitiv-Dativ	consfințirii	consfințirilor
Vocativ	consfințire	consfințirilor

1. acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online