consorțiu

română

Etimologie

Din latină, franceză consortium, germană Konsortium.

Pronunție

• AFI: /konˈsor.ʦju/

Substantiv

Declinarea substantivului consorțiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consorțiu	consorții
Articulat	consorțiul	consorțiile
Genitiv-Dativ	consorțiului	consorțiilor
Vocativ	consorțiule	consorțiilor

1. formă a monopolurilor capitaliste constând din înțelegerea încheiată între mai multe bănci sau societăți comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operații avantajoase de mare amploare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online