consuna

română

Etimologie

Din franceză consonner (după suna).

Pronunție

• AFI: /kon.su'na/

Verb

Conjugarea verbului consuna
Infinitiv	a consuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	consun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să consune
Participiu	consunat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a produce o consonanță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online