română

Etimologie

Din franceză consonner (după suna).

Pronunție

  • AFI: /kon.su'na/


Verb


Conjugarea verbului
consuna
Infinitiv a consuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
consun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să consune
Participiu consunat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a produce o consonanță.


Traduceri

Referințe