suna

1: răsuna , sufla
2: clipoci
4: foșni
7: se auzi
8: țiui
11: cânta
13: țârâi , zbârnâi

Vezi și : Suna, sunâ, suną, suņa, Súna, sūna, šūna, sună

română

Din latină sonare.

(v.intranz.) a scoate, a produce, a emite anumite sunete.
Trâmbițele sună.

Clopoțelul sună.
(despre ceas) a marca timpul (prin bătăi mecanice).
(despre ape) a murmura, a susura.
(despre anumite obiecte, materiale etc.) a foșni; a trosni, a pocni.
(despre vânt) a șuiera, a vâjâi.
(v.tranz.) (pop.) a scutura cu zgomot frâul (pentru a chema calul).
(v.intranz.) (despre cuvinte, cântece, glasuri) a se face auzit, a se auzi, a răsuna.
Clopotele sună până departe.
(rar; despre urechi) a țiui.
Îmi sună urechea dreaptă.
(fig.) a-i stărui în minte.
(v.intranz.) (despre locurile unde se produc zgomote) a răsuna.
(v.intranz.) (despre oameni) a cânta dintr-un instrument muzical.
Sună din bucium.
(v.intranz.) a anunța, a vesti ceva prin sunete de clopot sau suflând într-un instrument.
(v.tranz.) a chema (pe cineva) prin sonerie, telefon etc.
Sună soneria, telefonul.
(v.intranz.) a fi formulat, exprimat; a glăsui.
(v.refl. impers.) (rar) a se zvoni, a se auzi vorbindu-se despre ceva.

A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu conține nimic
A-i suna (cuiva) ceasul (morții sau de veșnicie) = a-i sosi cuiva clipa morții
A-i suna (cuiva) la (sau în) urechi (sau în auz) = a-și aminti obsesiv un fapt
A-i suna (cuiva) doagele = a fi bătrân și ramolit
A nu-i suna (cuiva) bine la ureche = a nu-i plăcea (cuiva) ceea ce aude

a emite anumite sunete

a chema (pe cineva) prin telefon

Din suna.