noblețe

română

Variante

• nobleță

Etimologie

Din franceză noblesse.

Pronunție

• AFI: /no'ble.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului noblețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	noblețe	invariabil
Articulat	noblețea	invariabil
Genitiv-Dativ	nobleței	invariabil
Vocativ	noblețe	invariabil

1. calitatea de nobil; rangul sau titlul de nobil; nobilime, nobilitate.
2. (rar) nobilime.
3. atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil; nobilitate.
4. distincție, eleganță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online