contemplație

română

Etimologie

Din franceză contemplation < latină contemplatio.

Pronunție

• AFI: /kon.tem'pla.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului contemplație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contemplație	contemplații
Articulat	contemplația	contemplațiile
Genitiv-Dativ	contemplației	contemplațiilor
Vocativ	contemplație	contemplațiilor

1. atitudine, stare a celui care contemplă, faptul de a contempla; meditație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• contemplatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online