contestare

română

Etimologie

Din a contesta.

Pronunție

• AFI: /kon.tes'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului contestare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contestare	contestări
Articulat	contestarea	contestările
Genitiv-Dativ	contestării	contestărilor
Vocativ	contestare	contestărilor

1. acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reescontat

Referințe

• DEX '98 via DEX online