tăgăduire

română

Etimologie

Din tăgădui.

Pronunție

• AFI: /tə.gə.duˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tăgăduire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăgăduire	tăgăduiri
Articulat	tăgăduirea	tăgăduirile
Genitiv-Dativ	tăgăduirii	tăgăduirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri