contramarcă

română

Etimologie

Din franceză contremarque.

Pronunție

• AFI: /kon.tra'mar.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului contramarcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contramarcă	contramărci
Articulat	contramarca	contramărcile
Genitiv-Dativ	contramărcii	contramărcilor
Vocativ	contramarcă	contramărcilor

1. parte a unui bilet de spectacol care ràmâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• contracaram

Referințe

• DEX '98 via DEX online