contura

română

Etimologie

Din contur.

Pronunție

• AFI: /kon.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) contura
Infinitiv	a (se) contura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) conturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) contureze
Participiu	conturat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a schița, a trasa conturul unui obiect.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza.

   Rochia îi conturează corpul.

Sinonime

• 1: profila, reliefa, schița, trasa
• 2: configura, evidenția, mula, (fig.) scrie

Cuvinte derivate

• contur
• conturanță
• conturare
• conturat

Traduceri

a trasa conturul unui obiect

engleză: delineate (English)

franceză: contourner (français)

Referințe

• DEX online