Etimologie

Din franceză préciser. Confer italiană precisare.

Pronunție

  • AFI: /pre.ʧi'za/


Verb


Conjugarea verbului
preciza
Infinitiv a preciza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
precizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să precizeze
Participiu precizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact.
    Cronica precizează acest eveniment.
    A preciza un diagnostic.
  2. a face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe