convulsion

engleză

(English)

Etimologie

Din latină convulsiō.

Pronunție

• AFI: /kən'vʌlʃn/

Substantiv

convulsion, pl. convulsions

1. (med.) convulsie, spasm
2. (fig.) frământare, zvârcolire; (spec.) paroxism, surescitare, tulburare extremă
3. zguduire (a pământului, etc.)

   Earthquakes and convulsions of nature shake Earth on a regular basis.

Sinonime

• 2: paroxysm

Cuvinte apropiate

• convulse
• convulsive
• convulsant

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină convulsiō.

Pronunție

• AFI: /kɔ̃.vyl.sjɔ̃/

Substantiv

convulsion f., convulsions pl.

1. (med.) convulsie, spasm
2. zguduire (a pământului, etc.)

Cuvinte apropiate

• convulser
• convulsif

Referințe

• Wiktionnaire