cooptare
română
Etimologie
Din a coopta.
Pronunție
- AFI: /ko.op'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cooptare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cooptare | cooptări |
| Articulat | cooptarea | cooptările |
| Genitiv-Dativ | cooptării | cooptărilor |
| Vocativ | cooptare | cooptărilor |
- acțiunea de a coopta și rezultatul ei; (spec.) mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. cu consimțământul membrilor lor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online