corvetă
română
Etimologie
Din franceză corvette.
Pronunție
- AFI: /kor've.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului corvetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corvetă | corvete |
| Articulat | corveta | corvetele |
| Genitiv-Dativ | corvetei | corvetelor |
| Vocativ | corvetă | corvetelor |
- navă de război de mic tonaj, ușor armată și cu mare mobilitate în acțiune.
- (ieșit din uz) corabie de război cu trei catarge, mai mică decât fregata și mai mare decât bricul.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online