cosorî
Etimologie
Din cosor.
Pronunție
- AFI: /ko.so'rɨ/
Verb
| Conjugarea verbului cosorî | |
| Infinitiv | a cosorî |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cosorăsc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cosorască |
| Participiu | cosorât |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (reg.) a tăia vița de vie cu cosorul.
- (v.tranz.) (fig.) a ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online