ironiza

română

Etimologie

Din franceză ironiser.

Pronunție

• AFI: /i.ro.ni'za/

Verb

Conjugarea verbului ironiza
Infinitiv	a ironiza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ironizez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ironizeze
Participiu	ironizat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla.

   Se ironizau neîncetat.

Cuvinte derivate

• ironizare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online