ironiza
română
Etimologie
Din franceză ironiser.
Pronunție
- AFI: /i.ro.ni'za/
Verb
| Conjugarea verbului ironiza | |
| Infinitiv | a ironiza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ironizez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ironizeze |
| Participiu | ironizat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla.
- Se ironizau neîncetat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online