cotoroanță

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ko.to'ro̯an.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cotoroanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotoroanță	cotoroanțe
Articulat	cotoroanța	cotoroanțele
Genitiv-Dativ	cotoroanței	cotoroanțelor
Vocativ	cotoroanță	cotoroanțelor

1. femeie bătrână și rea; baborniță.
2. (pop.) vrăjitoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online