cric

română

Etimologie

Din franceză cric.

Pronunție

• AFI: /krik/

Substantiv

Declinarea substantivului cric
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cric	cricuri
Articulat	cricul	cricurile
Genitiv-Dativ	cricului	cricurilor
Vocativ	cricule	cricurilor

1. aparat portativ, acționat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• circ

Referințe

• DEX '98 via DEX online