croncănire

română

Variante

• croncăire

Etimologie

Din a croncăni.

Pronunție

• AFI: /kron.kə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului croncănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	croncănire	croncăniri
Articulat	croncănirea	croncănirile
Genitiv-Dativ	croncănirii	croncănirilor
Vocativ	croncănire	croncănirilor

1. acțiunea de a croncăni și rezultatul ei; croncănit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online