croncănit

română

Etimologie

Din a croncăni.

Pronunție

• AFI: /kron.kə'nit/

Substantiv

Declinarea substantivului croncănit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	croncănit	invariabil
Articulat	croncănitul	invariabil
Genitiv-Dativ	croncănitului	invariabil
Vocativ	croncănitule	invariabil

1. faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online