crucificare
română
Etimologie
Din a crucifica.
Pronunție
- AFI: /kru.ʧi.fi'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului crucificare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crucificare | crucificări |
| Articulat | crucificarea | crucificările |
| Genitiv-Dativ | crucificării | crucificărilor |
| Vocativ | crucificare | crucificărilor |
- acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online