dimensiune

română

Etimologie

Din franceză dimension < latină dimensio, dimensionis.

Pronunție

• AFI: /di.men.si'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului dimensiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dimensiune	dimensiuni
Articulat	dimensiunea	dimensiunile
Genitiv-Dativ	dimensiunii	dimensiunilor
Vocativ	dimensiune	dimensiunilor

1. mărime (lungime, lățime sau înălțime) necesară la determinarea întinderii figurilor și a corpurilor (geometrice).
2. (spec.) mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură și unitățile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unități de măsură.
3. mărime, măsură, proporție.

Cuvinte derivate

• tipodimensiune

Expresii

• (fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online