cufăr

română

Etimologie

Din neogreacă κουφάρο (koufáro) (confer Hesseling 21), care posibil provine din germană Koffer (DAR).

Confer poloneză kufer, franceză coffre, spaniolă cofre, ucraineană куфeр (kufer).

Pronunție

• AFI: /'ku.fər/

Substantiv

Declinarea substantivului cufăr
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cufăr	cufere
Articulat	cufărul	cuferele
Genitiv-Dativ	cufărului	cuferelor
Vocativ	cufărule	cuferelor

1. ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte.
2. (pop.) geamantan (de lemn).

Cuvinte derivate

• cufăraș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cafru
• afurc

Referințe

• DEX '98 via DEX online