Etimologie

Din neogreacă κουφάρο (koufáro) (confer Hesseling 21), care posibil provine din germană Koffer (DAR).

Confer poloneză kufer, franceză coffre, spaniolă cofre, ucraineană куфeр (kufer).

Pronunție

  • AFI: /'ku.fər/


Substantiv


Declinarea substantivului
cufăr
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cufăr cufere
Articulat cufărul cuferele
Genitiv-Dativ cufărului cuferelor
Vocativ cufărule cuferelor
  1. ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte.
  2. (pop.) geamantan (de lemn).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe