cuina

Vezi și : cuină, cuinà

română

Etimologie

Din cuină.

Pronunție

• AFI: /ˈku.i.na/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru cuină.

---

catalană

(català)

Variante

• (reg.) cunya

Etimologie

Din catalană veche coïna, care provine din occitană veche < latină populară *cocīna, din latină coquīna („bucătărie”).

Înrudit cu occitană cosina, franceză cuisine, galiciană cociña, italiană cucina, portugheză cozinha și spaniolă cocina.

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈkuj.na/, /ˈkuj.na/, /ˈkwi.na/
• (oriental) AFI: /ˈkuj.nə/

Substantiv

cuina f., cuines pl.

1. bucătărie
2. (p.ext.) arta de a pregăti mâncare, bucătărie
3. (p.ext.) aragaz

Cuvinte derivate

• cuinar
• cuiner

Cuvinte compuse

• alta cuina
• cuina americana
• cuina de colar
• cuina de colors
• cuina de mercat
• cuina econòmica
• cuina office
• cuina ràpida

Cuvinte apropiate

• coure
• culinari

Locuțiuni

• de cuina

Expresii

• can cuina-alta
• fer la cuina

Vezi și

• aliment

Etimologie

Din cuinar.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru cuinar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cuinar.

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Formă hispanică a lui engleză queen („regină”).

Pronunție

• AFI: /ˈkwina/

Substantiv

cuina f., cuinas pl.

1. (fam., la jocuri de cărți; în Costa Rica și Mexic) damă

Sinonime

• reina

Referințe

• Wiktionary