culbuta

română

Etimologie

Din franceză culbuter.

Pronunție

• AFI: /kul.bu'ta/

Verb

Conjugarea verbului culbuta
Infinitiv	a culbuta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	culbutez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să culbuteze
Participiu	culbutat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului.

Cuvinte derivate

• culbutare
• culbutat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• butacul

Referințe

• DEX '98 via DEX online