culbutare

română

Etimologie

Din a culbuta.

Pronunție

• AFI: /kul.bu'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului culbutare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culbutare	culbutări
Articulat	culbutarea	culbutările
Genitiv-Dativ	culbutării	culbutărilor
Vocativ	culbutare	culbutărilor

1. acțiunea de a culbuta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• buratecul
• curbatule

Referințe

• DEX '98 via DEX online