Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din rusă кулик (kulik) < proto-slavă *kulikъ. Confer poloneză kulik.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
culic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culic culici
Articulat culicul culicii
Genitiv-Dativ culicului culicilor
Vocativ culicule culicilor
  1. (la pl.) gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen.


Traduceri

Anagrame

Referințe