culca
Etimologie
Din latină collǒcāre (Diez, I, 123; Pușcariu 435; Candrea-Dens., 1005; REW 2052; DAR), sau, după Lausberg 26, de la cōlǒcāre, formă atestată, în care ō a trecut la ŭ după sincopă.
Pronunție
- AFI: /kul'ka/
Verb
Conjugarea verbului (se) culca | |
Infinitiv | a (se) culca |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) culc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) culce |
Participiu | culcat |
Conjugare | I |
- (v.refl. și tranz.) a (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească).
- S-a culcat puțin după-amiază.
- (v.refl. recipr.) (fam.) a avea raporturi sexuale cu cineva.
- (v.tranz.) a adăposti peste noapte.
- a pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare).
- (v.tranz.) a pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva.
- Se culcă la pământ.
- (v.refl.) (despre plante) a se pleca, a se îndoi spre pământ.
Sinonime
- 1: se întinde, se lungi, se trânti, (înv.) se tinde
- 3: găzdui
- 5: (se) așeza, (se) așterne, (se) întinde, (se) lungi, (se) pune
- 6: apleca
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător
- Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai păstrezi vreo speranță
- A culca la pământ = a doborî; a ucide
Traduceri
a se întinde pentru a se odihni sau a dormi
|
|
a avea relații sexuale (cu cineva)
|
|
a întinde, a lungi, a așeza
|
|